Stratificam transpiraţiile
arheologilor de umbre/ istoria
se rostogolea obosită în iarba
manuscriselor
poemul! acest înger înfometat
Savante arhitecturi
Reinventând Facerea Cuvântul
mă poartă în sine
încordat aşteptând
timpul întâiului ţipăt
îngerul meu proiectează
savante arhitecturi pentru perucile
lui î şi lui â
* * *
Împerecheată cu gândul unui vecin
pana mea a prins rod
ce-a crescut
a crescut
azi
umblând în vârful picioarelor
toţi ai casei aşteptăm
să aducă pe lume
o întrebare
Sclav al modei
Am comandat la Dior
un palton din cele mai călduroase
substantive
sclav al modei caligrafiez
ghilimele franţuzeşti
citându-l pe Horaţiu:
hai! foloseşte-te de libertatea
din decembrie
Numai sunetul
Dincolo de cele trei puncte
poemele nu mai au nume
şi cuta dintre sprâncene
e doar o crestătură
pe răboj
între galopul unui cal
şi grave acorduri de orgă
numai sunetul ne leagă
cum pe Ulise mateloţii
* * *
Dintr-o eroare genetică
creierul meu e împâslit
cu metafore
înarmaţi cu
foarfeci ac şi aţă
îngerii croiau şoşoni
pentru poeme
În orbite
Prizonier
între două paranteze orizontale
îngerul meu s-a împerecheat
cu memoria unei virgule
el nu-şi mai poartă aripile
mie mi-au strămutat braţele
în orbite
şi toate imaginiel toamnei
stau agăţate de degete
Materia privirii
Un orb numără pe degete
peste câte semne de întrebare
cade toamna
timpul sculptează mângâieri
în materia privirii
încolăcit poemul
aşteaptă un fachir
să sufle în fluier
* * *
Lângă uşorii lumii poeţii
îşi spală vieţile de cuvinte
(registrul de intrare
menţionează doar pauzele
blancul virgula cele trei puncte)
în curgerea erelor
naşterea şi ne-naşterea
au clipa dinainte fixată
singur nisipul clepsidrei
e atemporal
Tot mai multă dragoste
Parcul scoate valsuri
de la naftalină
în primul hemistih al primăverii
vrăbii şi piţigoi parodiază
privighetoarea
cerşetorii
au tot mai multă dragoste
de oferit
Mimul ascet
Rădăcina cuvintelor
uneori
florile unei fraze
îndelung studiate
iată-l pe îngerul meu
mimul ascet
Lângă umbra de bronz
Pripăşit în anotimpul bătrân
un fulger globular
îşi caligrafiază mirările
străzi desperecheate
amintiri flendurite
mâini nesigur interpretând
la clavicembal un motet
lângă umbra de bronz un vers
linge ploaie dintr-o altă
existenţă
Sub ghilotină
Melancolii acoperite cu licheni
se oglindesc în talgerul lunii
metafore expirate!
cu gâtul dezgolit
sub ghilotina turmentată aşteptăm
verdictul curţii de apel a minciunii
Ecoul îndoielii
În cadenţă cuvintele
mărşăluiesc pe străzi pavate
cu pene de înger
la buza prăpastiei strigat
ecoului îndoielii
adevărul e geamăn
transfug în ţara mirajelor/ auzul
a făcut cerere pentru azil politic
Tablou fără peşti
Praf
huse albe
aer stătut
şi un acvariu
în care nimeni nu are
umbră
În pumnul unei clipe
Lume răsturnată
spre lunecoasele cuvinte
cruci răstignite pe umbre
şi prin buricul tăcerii
ne-tăcerea
axis mundi
trecând
mătasea timpului
în pumnul unei clipe
adunată
Cu aripa-nvinsă
Stihuri încărunţesc vârful peniţei
şi falia noastră de timp
se gârboveşte a întrebare
singur poetul ne cutreieră/ travestit
în înger cu aripa-nvinsă-n duel
de briciul cuvintelor
Etern blestem
Să fii silabă
într-un poem fără
sfârşit
Cu o singură aripă
Ostatec
între pereţii carbonizaţi
ai memoriei/ rup cu dinţii
cordonul ombilical al întrebărilor
le pun un plasture peste gură
să nu mă renască
toamna e un înger
cu o singură aripă
ocrotind
somnul poetului pe acoperiş
O armonică
Fur neexperimentat
mai caut cifrul acelui safé
unde o ursitoare avară a închis
muzele
timpul e o armonică
mâinile mele o frământă
în sunet adastă răspunsul
Obloanele toamnei
Tona asta de litere
basculată la poarta nopţii!
îngerul meu vânat
de patimi vulgare
şi întrebările puse la uscat
scâncind obloanele toamnei
boicotează poeţii
* * *
Dincolo de graniţa celor zece degete
am înjghebat o închisoare
pentru toate trenurile
ce le-am pierdut
îmi scriu poemele
cu limba pe cerul gurii
şi le înghit apoi
unul câte unul
în delirul meu poemofagic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu